Negocierile desfăşurate de liberal-democraţii britanici atât cu laburiştii, cât şi cu conservatorii au provocat iritare în toate taberele politice din Regat.
Termeni duri din categoria sinonimelor cuvântului "prostituată" au figurat în declaraţiile în care mai mulţi politicieni au comentat demersul liderului liberal-democraţilor, Nick Clegg, de a lua în calcul atât intrarea la guvernare alături de primii clasaţi la legislative, cât şi alături de tabăra învinşilor.
Mass-media britanice relatau ieri că în 24 de ore s-ar putea ajunge la un consens privind componenţa viitorului Executiv, primul din 1974 fără majoritate absolută în Parlament. Dar anunţul făcut luni seară de liderul laburist Gordon Brown, care a spus că la toamnă se va retrage de la şefia partidului, nu face decât să complice şi mai mult discuţiile.
Cu toate acestea, mai multe scenarii erau încă "pe masă", după cum relatează AFP. Dintre acestea, cel mai criticat era o aşa-numită alianţă a învinşilor, între liberal-democraţi şi laburişti. Ar fi formula de guvernare care ar scoate din joc tocmai Partidul Conservator, clasat pe primul loc în preferinţele alegătorilor la scrutinul de la 6 mai.
Mai mult, o astfel de alianţă ar avea nevoie de sprijinul unei a treia forţe politice pentru a compensa cele 11 mandate care o despart de majoritatea absolută. Mult mai stabilă ar fi o alianţă între conservatori şi liberal-democraţi, care ar dispune de o majoritate confortabilă. Cele două formaţiuni au însă viziuni complet diferite asupra unor dosare de mare importanţă (imigraţie, apărare, politică europeană), ceea ce i-ar putea determina pe mulţi parlamentari din ambele formaţiuni să facă opinie separată în dezbateri şi la vot.
Varianta unui Guvern minoritar, laburist sau conservator, cu oarece sprijin din partea partidelor mici este, de asemenea, în cărţi.
