Ca să ne desprindem de tiparele mentale vizând starea statelor dezvoltate, din Uniunea Europeană, una dintre metode este trecerea dincolo de declaraţii oficiale şi atitudini publice ale unor politicieni aflaţi la putere, sau în opoziţie, în diverse metropole europene, prin luarea pulsului cetăţeanului de rând. De data asta din Germania.

Cum viaţa a făcut să trăiesc luni bune în Bavaria, acum mi s-a părut relevant un dialog, de interes general, cu o româncă stabilită acolo – Lia Hohn. O conaţională atentă la nuanţele vieţii, într-o lume evident diferită de cea cunoscută acasă.

Un interlocutor realist, extrem de sensibil la ce se întâmplă nu doar în inima Europei, ci şi în cele două state româneşti, percepute încă de o manieră diferită, în presa germană.

Limba maternă nu se poate uita

Din ce an trăiţi în Germania?

Din 1981 şi nici nu ştiu cum au trecut aproape 32 de ani.

După numele de familie vă puteţi da uşor seama că sunt căsătorită cu un român de naţionalitate germană, fapt care ne-a şi determinat să ne stabilim aici, în ţara de unde se trag strămoşii familiei soţului meu.

Norocul nostru a fost că eram tineri şi în felul acesta am reuşit mai usor. Pentru mine, ca româncă, iniţial mi-a fost greu, mai ales din punctul de vedere al cunoaşterii limbii germane, pe care nu o stăpâneam deloc.

După un curs de germană de 8 luni, am prins curaj şi am început să intru cu oamenii în discuţii, chiar dacă făceam greşeli de exprimare. Se spune că în momentul când începi să gândeşti într-o limbă străină, atunci eşti stăpân pe ea.

Şi chiar dacă acum vorbesc perfect germana, consider că nici limba mea maternă nu am uitat-o. Nici nu se poate uita.

Ingolstadt seamănă mult cu Timişoara

Unde aţi preferat să vă stabiliţi?

În Bavaria, pentru că este cel mai frumos şi unul dintre cele mai bogate la