Se spune că o imagine e mai grăitoare decât o mie de cuvinte. Sursa: EVZ
Aşa o fi. Privesc fotografia care ilustrează, pe un site de ştiri, un articol altminteri corect şi nu ştiu ce să cred. Autorul vorbeşte despre pretenţia - considerată abuzivă - a statului de a taxa orice venit şi despre dreptul cetăţeanului de a-şi asuma riscul de a nu primi pensie, asistenţă medicală şi de a nu beneficia de protecţie socială, în sensul larg al cuvântului. Deşi e cam târziu să încep o astfel de viaţă aventuroasă, admit că, teoretic, e un model aplicabil.
În fond, de ce să-i faci omului bine cu forţa? E dreptul fiecăruia "de a-şi croi destinul", cum se spunea în comunism, de a fi responsabil sau iresponsabil, de a munci sau de a tăia frunză la câini. Statul ar trebui să fie comunitatea celor care-şi asumă şi îndeplinesc anumite obligaţii, şi nu ultimul colac de salvare la care apelezi după ce ţi-ai batjocorit o viaţă întreagă semenii. Ai votat comunismul, i-ai menţinut la putere pe neocomunişti, iar azi nu ieşi din centura de fier a ideologiei tembelizării propagate de slugile lui Vîntu şi Voiculescu. Şi tot tu faci gălăgie că-ţi merge prost!
Imaginea care însoţeşte articolul se află, însă, în totală contradicţie cu ideile din cuprinsul textului. Ea ne înfăţişează un tânăr obosit, ieşit parcă dintr-o lungă beţie, cu părul în neorânduială ţâşnind de sub o şepcuţă de muncitor constructor, întoarsă cu cozorocul la spate. Individul ţine un cartonaş pe care scrie cu litere de tipar "Absolvent caut job". Nebărbierit şi cu o privire dezamăgit- ostilă, mimica lui sugerează orice, numai cheful de muncă, nu. Că din text lipseşte o virgulă (sau o cratimă, ori măcar două puncte), treacămeargă: au apus vremurile când i se pretindea absolventului de facultate (cum se presupune a fi persoana din fotografie) cunoaşterea decentă a limbii materne. Întrebarea e î
