A te mindri, hic et nunc?! Da' cu ce, iubita AIE? Citesc zilele trecute, intr-o foaie locala plina ochi de un patriotism made hat in era podurilor de flori (raposata, sireaca, dar inca trecuta cu vederea de manuale - pentru ca prudenta aprecierilor, reverentele incarcate de echivoc sau neutralitatea "echidistanta" sint, nu mai incape indoiala, un mod de a neglija adevarul; ori - poate mai exact - de a te eschiva de la asumarea lui directa, nemachiata), citesc cum ca, vai, ceruri atotcomprehensive, de Ziua Independentei, de ziua Limbii Noastre (va imaginati cum traduc rusii sintagma - nas iazik - si ce inteleg ca atare?) moldovenii au vopsit, au carat lut, si-au renovat locuintele, au mers la cumparaturi, s-au chivernisit cu dulapuri, fotolii, s-au intolit, iar unii - culmea tupeului, probabil - s-au apucat sa puna rosii si castraveti la murat. In loc sa se mindreasca, vorba Planetei Moldova, cu faptul ca sint, na, moldoveni, adica bipezi de exceptie, natiunea aleasa, careia Dumnezeu i-a tinut pumnii in toti acesti interminabili ani de tranzitie. Si in loc sa arboreze, cum fac americanii cei sentimentali, cite un tricolor in stresina casei... Ca daca am putut supravietui bine mersi inanitiei, gerului si inflatiei si inca am izbutit sa parcam in fiece ograda, printre oratanii si suine flegmatice, cite un Mercedes second-hand (un pomicultor din zona si-a tras chiar si Hummer: pe bune!), e semn de pronie, maica. Ca de ce altceva poate fi? Drept care editorialul le bate moldovenilor, moralizator, obrazul. Publika lui Vintu - ma maninca inca de mult sa spun - ne-a tot indemnat in vara asta sa arboram cite un drapel si sa fim mindri. De ce anume, nu ne-a spus tocmai limpede. Ceva evaziv, la limita cu metafora suprarealista, lasind sa se inteleaga ca ar fi, vezi, Doamne, de la sine inteles (pardon de calambur), neadmitind apriori contrariul. Nici PLDM-ului - care a folosit c