Vineri, 10 mai 2013, a avut loc la Sala Dalles vernisajul expoziţiei Zidirea, semnate de Marin Gherasim, o amplă retrospectivă realizată în parteneriat cu MNAC, prin care maestrul invită publicul să admire lucrări concepute pe parcursul a patru decenii de activitate. În paralel cu expoziţia de la Bucureşti, ICR Londra a organizat un eveniment în coordonatele tematice şi morfologice ale aceleiaşi Zidiri, după cum ne-a mărturisit artistul. Cele două expoziţii menţionate vor putea fi vizitate pînă pe 8 iunie, respectiv 30 mai.
Dincolo de aspectele care ţin de excelenţa în artă, de recunoaştere sau de potenţialul de audienţă al subiectului, dubla personală la care ne referim este echivalentă cu un jurnal în imagini. Avem privilegiul, ca privitori, nu doar să admirăm lucrări deosebite, multe dintre ele familiare iubitorului de artă mai degrabă din cataloage decît prin exerciţiul memoriei, ci şi să îl cunoaştem pe artist prin panotarea şi aranjamentul întregului în care se constituie lucrările expuse.
După o relativ scurtă perioadă expresionistă, suprapusă parţial cu una suprarealistă, Marin Gherasim adoptă încă de la începutul anilor ’70, tematica, stilul şi maniera cărora avea să le rămînă fidel pînă astăzi. Ciclurile Absidei, ale Turnului, Muntelui, Coloanei sau Capitelului, constituite în categorii, lucrările corespunzătoare purtînd chiar respectivele nume, au însemnat mai mult decît un corpus de teme şi o direcţie de dezvoltare: este vorba despre repere identitare. Subiectele ţin, fără echivoc, de sacralitatea privită din perspectivă creştină, dar pictura rezultată nu îşi propune să fie şi nu este una religioasă. Lucrările lui Marin Gherasim trăiesc prin virtuţi exclusiv plastice. Relaţiile dintre o cromatică extrem de subtilă şi linia echivalentă cu însuşi iconicul, dacă admitem licenţa stilistică, sînt atribute ale erminiei după care se