Istoricul Marian Stefănescu consideră că între nazism şi conducerea armatei germane a existat o complicitate, fapt dovedit de inexistenţa unei minime opoziţii în cadrul armatei faţă de acţiunile lui Hitler. Chiar şi în momentele în care Hitler „a lovit” în generalii Wehrmachtului, armata germană nu a avut curajul să reacţioneze la abuzurile comise de liderul nazist.

Pâna la celebrul complot din iulie 1944 (complotul realizat de colonelul Claus von Stauffenberg, n.r.) nu a existat nici un act organizat al corpului militar împotriva puterii naziste. Regimul nazist se baza pe sprijinul consistent al armatei. Potrivit Tratatului de la Versailles armata germană a fost limitată la 100.000 de oameni.

Din acelaşi serial:

Peemunde - baza de arme secrete a lui Adolf Hitler

Tancul - Calul de foc al timpurilor moderne

Arhiva secretă a lui Rudolf Hess: care a fost scopul zborului său în Marea Britanie?

VIDEO Războiul generalului Rothkirch

Acesta este momentul în care conducerea armatei germane s-a simţit trădată de către clasa politică. Introducerea serviciului militar obligatoriu şi remilitarizarea Renaniei de către Hitler au consolidat regimul nazist, dar şi puterea miltară. Din acest moment a existat o complicitate între nazism şi conducerea militară.

Mai citeşte:

Cum a văzut presa militară ordinul de atac asupra URSS al generalului Antonescu

Antonescu: „Ostaşi, vă ordon: Treceţi Prutul!”

Ostaşii noştri au trecut Prutul când au dat ordin nemţii!

Hitler a anticipat anumite acţiuni ale conducerii armatei. Au existat doar câteva cazuri în care anumiţi ofiţeri nu au fost de acord cu planurile lui Adolf Hitler.

Citiţi articolul integral pe Historia.ro.

Click aici pentru a vedea episodul patru din seria "Al Doilea Razboi Mondial, asa cum l-au vazut nemtii": Razboiul lui Rothkirch