Una dintre figurile luminoase ale Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, dar cu un destin la fel de tragic ca al multora dintre contemporanii sai care au crezut si au luptat pentru idealurile nationale ale romanilor, a fost si maramureseanul Ilie Lazar, cel care, ca sublocotenent in armata austro-ungara a arborat steagul romanesc la Cernauti in noiembrie 1918 si a fost purtatorul stindardului Maramuresului istoric la Adunarea Populara de la Alba Iulia. Dupa Adunare, a fost cooptat in delegatia care a plecat la Bucuresti pentru a prezenta documentele Unirii Regelui Ferdinand. Fragmentul face parte dintr-un studiu mai amplu pe care istoricul Gheorghe. I. Bodea il pregateste in vederea publicarii . (Radu Constantinescu)
Delegatia definitiva care pleaca la Bucuresti cu actul Unirii, pentru a-l preda regelui Ferdinand, este compusa din patru insi: Miron Cristea, Iuliu Hossu, Vasile Goldis si Alex. Vaida-Voevod. Secretar al acestei comisii este Caius Brediceanu, iar noi, cativa tineri, insotim delegatia, formand garda.
Membrii Consiliului Dirigent depun juramantul in fata episcopului Ioan Pap. Sunt lipsa Dr. Valer Braniste (bolnav), Dr. Vasile Lucaciu si Octavian Goga, care nu sosisera inca din strainatate…
Dupa terminarea maretei adunari, eu le comunic maramuresenilor ca ei pot sa se reintoarca acasa, iar eu am plecat cu delegatii din Banat pana la Lugoj unde, sub regimul maghiar am trait 8 ani.
In timpul sederii mele la Lugoj (o saptamana), au intrat trupe sarbesti, ocupand tot Banatul, cu orasele Timisoara, Resita, Oravita, Lugoj, Caransebes. Imediat au inceput arestarile conducatorilor, a preotilor, invatatorilor, pe care i-au transportat la Belgrad. Eram la Lugoj cand au arestat pe parintii prietenilor mei Traian Grozavescu si Adrian Aldan. In urma protestelor la Paris si ca urmare a intrarii trupelor franceze, dupa cateva zile sarbii s-au
