Nu e o joacă, nu e o glumă, nu vreau să demonstrez nimic, nu vreau să arăt că se poate trăi cu 5 lei pe zi, ci vreau să văd eu, pe pielea mea, cât de greu sau de uşor e, nu impun nimic, nu mă prostesc, nu mă răsfăţ, nu cred că e cool.
Astăzi a fost atât de frumos, încât ultima mea grijă a fost mâncarea. A fost singura mea zi liberă din săptămână – da, mâine lucrez, aşa e, domnilor, într-o redacţie – şi am vrut să fur tot soarele. Drept urmare, plimbarea lungă, feţele vesele şi mirosul de primăvară au fost hrana mea de azi. O parte din ea... Dar hai să continuăm experimentul „Cum se trăieşte cu 5 lei pe zi“.
Trebuie să admit că am început ziua cu o greşeală: am sărit peste micul dejun. Mi se întâmplă foarte rar şi pentru că mi s-a întâmplat azi văd un singur lucru bun în toată treaba asta: o economie. Şi chiar şi-aşa, fără proteine şi carbohifdraţi, am avut destulă energie să cutreier aiurea străzile şi-apoi Parcul Tineretului. Domnul de la vulcanizarea de vizavi a fost la fel de amabil cum e de vreo doi ani încoace, aşa că nu mi-a luat leul oferit pentru că mi-a umplut roţile bicicletei cu aer. Încă o economie :).
După vreo câteva ore (ne)bune de hălăduială, am ajuns acasă. Şi nici c-am fi putut avea un prânz mai bun ca borşul de ştevie de ieri. Preţul a fost calculat în bugetul zilei de ieri, aşa că nu a costat nimic.
Şi pentru că stăteam cam prost cu proteinele (aş vrea să înţelegeţi că eu sunt o carnivoră, una cam feroce, care nu mai mâncase carne de două zile), seara a fost „dezmăţ“. Paradoxal, cu o economie în buget.
Citişi continuarea pe Farfuridi.ro.
