Pentru unii, „lumina ochilor” nu este doar o expresie, ci chiar cea mai arzătoare dorinţă. Sunt cei pe care braşovenii i-au putut cunoaşte de Ziua Mondială a Bastonului Alb, marcată, ieri, în Piaţa Sfatului.

A împlinit 30 de ani şi încă nu a văzut un apus de soare. Vorbim de Radu, un braşovean, care se luptă cu viaţa în întuneric. „M-am născut practic cu 90% din vedere lipsă, aveam un rest de vedere de 10% care mă ajuta să disting obiectele mari şi culorile. Am pierdut şi acest rest de vedere în 2006, deoarece boala pe care o am la ochi a evoluat şi m-a adus în situaţia de a nu mai vedea nimic”, a spus braşoveanul.

Zilnic se loveşte de neplăceri, dar cu toate acestea nu se dă bătut. Ca să se poată deplasa, se ajută de un baston alb, care nu întotdeauna însă îl apără de anumite obstacole. Descrie viaţa în întuneric ca pe o filă goală pe care nu s-a aşternut nimic. Radu Vasile este optimist şi încă trăieşte cu speranţa. „Îmi doresc foarte mult să văd, dar din păcate pentru mine acest lucru nu mai este posibil din punct de vedere medical, doar poate din punct de vedere tehnologic, dacă se mai inventează ceva: de exemplu ochiul electronic sau ochiul bionic cum se cheamă, atunci s-ar putea face ceva. Aş dori să văd un apus de soare pentru că mi s-a povestit că este atât de frumos!”, suspină bărbatul.

El este unul dintre cei invitaţi, ieri, în Piaţa Sfatului, de reprezentanţii Asociaţiei Nevăzătorilor din Braşov pentru a marca Ziua Mondială a Bastonului Alb. „Ar fi de dorit ca cetăţenii noştri să cunoască nevoile noastre, problemele noastre pentru că nu întotdeauna problemele se rezolvă cu bani, multe lucruri se pot rezolva şi fără bani. A ajuta o persoană nevăzătoare să traverseze strada sau să se urce în autobuz, sau să i se răspundă atunci când întreabă ce număr are autobuzul, chiar nu costă nici un ban şi pentru noi este un mare ajutor”, s