„Cu o locuinţă poţi ucide un om la fel ca şi cu un topor” afirma artistul german Heinrich Zille (1858-1929), în urmă cu mai bine de 100 de ani. Astăzi lucrurile s-au complicat odată cu introducerea în interiorul locuinţelor a materialelor moderne conţinând substanţe ca formaldehida, clorura de vinil, diferiţi solvenţi etc. Calitatea mediului interior este un factor determinant în ceea ce priveşte sănătatea şi asigurarea stării de confort ambiental al ocupanţilor unei clădiri, fiind determinată de compoziţia aerului, a materialelor de construcţii, mobilierului etc. (cu referire la poluanţii chimici, fizici, biologici sau de altă natură) şi de nivelul confort (acustic, termic, vizual, olfactiv, higrometric, circulaţia aerului, aporturi solare, ionizaţie, factori bioenergetici). Conform unor statisticiun european petrece 8 ore la locul de muncã, 7 ore în camera de zi şi 7 ore în dormitor. Cea mai mare parte a zilelor noastre o petrecem în spaţii închise (conform statisticii de mai sus 90 % din timpul nostru): astfel, nu este deloc indiferent calitatea aerului pe care o respirãm şi factorii care influenţeazã calitatea aerului din interiorul încãperilor. Există cinci tipuri de poluare a aerului din încăperi. Prima sursă de poluare interioară este determinată de arderea combustibilului în încăperi pentru pregătirea hranei şi pentru încălzire. Gazul natural prin ardere produce dioxid de carbon şi monoxid de carbon. Lemnul prin ardere, pe lângă cei doi compuşi poluanţi mai adaugă şi particule solide. Arderea cărbunelui sau a pacurii produce tot aceşti poluanţi plus dioxidul de sulf. A doua sursă de poluare interioară rezultă de la materialele sintetice şi din unele naturale, din utilizarea spumelor de izolaţie, din materialele cu care au fost acoperiţi pereţi şi nu în ultimul rând din materialele