… am primit de la Razboi Intru Cuvant (www.razboiintrucuvant.ro) un text inedit, cules din arhiva pastrata de doamna Mariuca Vulcanescu. Din cate am inteles, vor urma si altele. Tot inedite. Nu mai are rost sa explic de ce cred ca popularizarea unor astfel de epistole (asa se scriau scrisorile, despre asta isi scriau unii altora !) e mai mult decat benefica. Pentru cine n-ar intelege de ce astfel de explicatii nu-si au rostul, nici un fel de explicatii nu si-ar afla rostul. Ei sunt deja convinsi de propriul adevar. Ei sunt, in formularea lui Vulcanescu, vracii pamantului.
O ultima recomandare : Cititi textul pana la sfarsit, credinciosi si necredinciosi deopotriva. Merita si pentru unii, si pentru ceilalti. (AF)
(Extras dintr-o scrisoare a lui Mircea Vulcanescu pentru Jeni Axente, text inedit din Arhiva fam. Vulcanescu)
Din Paris, in zilele dintai ale lui Maiu 1926
“… Incep prin a-ti raspunde: ai dreptate. Dreptate in ceea ce priveste lipsa de timp. Dar iarasi nu o spun ca o scuza ci numai pentru a constata ca viata de azi e asa facuta incat suntem robi (in sensul adevarat al vorbei) specialitatilor noastre. Fac eu insumi (de cand sunt la Paris) experienta. Imi dau seama si cat e de ucigatoare robia asta pentru suflet. E curios, crestinismul de la inceput a fost pentru mine o chemare adresata sufletului intreg contra specializarii. Vezi cele ce am scris odata in aspiratia catre crestinism si intelesul ei actual, concis, despre viata integrala. (De atunci am evoluat mult, mult de tot!).
Ce e mai ciudat in robia asta, e ca avem de-a face cu o robie benevola, chiar dorita pe care, de obicei, o numim vocatie. Intelepciunea trece in toate astea pe langa suflet. Devenim enciclopedii ambulante. Iar intelepciunea nu incape in Enciclopedie… Ce pacat!
Zici ca aceasta lipsa de timp de care-mi scrii nu e aceia de care ti-am vorbit eu.
