Salman RUSHDIE

The Ground beneath Her Feet

Vintage, London,

2000, 634 p.

Ceea ce surprinde si fascineaza cititorul dupa lectura romanului Pamintul de sub picioarele ei de Salman Rushdie e o circularitate aparte: inserarea (voita) in debutul romanului a unei date „reale“ peste care se juxtapune faptul ca penultima parte a cartii evadeaza in „realitate“. Coincidenta face ca Rushdie sa fi descris procesul prin care celebritatea unei persoane o transforma in obiectul unui cult post-mortem inainte ca el sa devina real in cazul Printesei Diana. Dar jongleria dintre real si fictiv se instaleaza in naratiune din prima fraza: „In ziua de Sf. Valentin, 1989, ultima zi a vietii ei, cintareata – de o legendara popularitate – Vina Apsara se trezi plingind in urma unui vis despre un sacrificiu uman in care ea avea sa fie victima“; data respectiva e cea la care Ayatollah Ruhollah Khomeini, lider iranian, a emis un decret prin care ii condamna la moarte pe Rushdie si pe editorii sai pentru blasfemia comisa in publicarea Versetelor satanice.

Explicatia pe care Rushdie o da in legatura cu inserarea acestei dati e ca unul din motivele pentru care scrie o carte despre cataclismele vietii umane, despre faptul ca viata pe care o crezi a ta iti poate fi luata in orice moment, despre o lume provizorie1 e exact schimbarea pe care fatwa (recompensa pusa pe capul sau in acea zi) a produs-o in viata lui. O alta interpretare a acestei referinte e faptul ca Rushdie dezvolta una dintre temele lui preferate, deja elaborata in Copiii din miez de noapte: faptul ca fiintele umane nu sint distincte, ca se amesteca unele cu altele ca mirosurile ingredientelor atunci cind gatesti2. In acelasi interviu acordat in 1990 Unei Chaudhuri, Rushdie afirma ca aceasta tema e o etapa in crearea unei forme postfreudiene. In concluzie, romanul de fata ar opera un t