Miroase a sange, si-a razbunare, si-a ura in extaz in Romania si nimeni nu cuteaza sa se impotriveasca sordidei revarsari de spaima dezbinatoare. "Intr-o zi - povesteste Harry Belafonte in interviul acordat recent Jurnalului National - m-am trezit pe lista neagra a lui McCarthy. Si dintr-o data eram somer, tradator, inamic al statului. Singurul lucru care m-a consolat a fost compania unor nume atat de sonore pe acea lista. Eram priviti ca o forta malefica, un pericol contagios, ce trebuia tinut la distanta de ceilalti. (..) Motivul pentru care iti zic toate astea este ca nici acum lucrurile nu sunt prea departe de cum erau atunci. (...) Conducerea «Eyetech» nu era de acord cu ideile mele politice, ca am vorbit impotriva Administratiei Bush, a razboiului din Irak, a faptului ca avem in America numarul cel mai mare de detinuti din lume si ca in tara asta poti sa ramai pe drumuri daca esti in opozitie."

Aici, in patria "Neinsemnatului Licurici", vremurile au luat-o razna si seamana izbitor, dureros de izbitor!, cu cele descrise de artistul jamaican parelnic asimilat de "Marele Licurici". Asistam, de cateva saptamani, la o grotesca si desantata vanatoare de vrajitoare, pe motiv de colaborare cu fosta Securitate. O ura in extaz, ca sa-l parafrazez pe exigentul moralist Gabriel Liiceanu. O ura pe care o doream ingropata definitiv in razoarele din fata Teatrului National, laolalta cu lampasele barbarilor mineri de la inceputul anilor ’90. Un mc’ carthism neaos, cu victime la comanda oficiala si cu calai naimiti de efemerii puternici ai clipei. Zilnice procese de demascare, pornite de papusari inca acoperiti, si spovedanii, triste si transpirate, ale marturisitilor informatori si turnatori. De o parte, galeria chibitilor inocenti, manipulata de vechii racolatori de suflete slabe, iar de cealalta parte, deconspiratii. Un spectacol indecent si dezagreabil, in care