Fenomenul raspandirii muzicii enesciene s-a manifestat de-a lungul anului, acesta incepand cu premiera lui "Oedip" la Teatro lirico din Cagliari, in luna ianuarie. Ecourile Festivalului din septembrie Fenomenul raspandirii muzicii enesciene s-a manifestat de-a lungul anului, acesta incepand cu premiera lui "Oedip" la Teatro lirico din Cagliari, in luna ianuarie. Ecourile Festivalului din septembrie se prelungesc de-a lungul meridianelor, la Berlin Birmingham, New York. Pe aceasta traiectorie s-a situat si Festivalul Enescu din prima parte a lunii noiembrie, avand drept centru cetatea universitara a Heidelbergului. Concertele programate aici, dar si in orase invecinate, s-au bucurat de organizarea bilaterala a Institutului Cultural Roman, in parteneriat cu Asociatia culturala "Al. Ioan Cuza" si primaria din Heidelberg. Ideea de a creste capacitatea de receptare a creatiei marelui compozitor a capatat configurari conexe, constatate ca martor si spectator. Pe de o parte optiunile repertoriale, muzica enesciana fiind mereu situata in dialog cu capodopere clasice sau romantice, pe de alta parte, alegerea unor interpreti capabili sa pledeze pentru muzica ascultata. Secventele ultimei saptamani de festival au adus la rampa un duo cameral de autoritara calitate in stil si expresie - soprana Bianca Manoleanu, pianistul Remus Manoleanu (pagini de Enescu, Adrian Pop, Dediu, Strauss, Verdi, Poulenc, Bernstein). Ne-am reintalnit, de asemenea cu prestigiosul cvartet "Voces", de asta data in doua productii mai putin obisnuite, realizate in colaborare cu Cvartetul iesean "Ad Libitum" - Octetele de Mendelssohn Bartholdy si Enescu si, de alta parte, o veritabila antologie a ansamblurilor camerale - Cvartetul op.22 ne 2 de Enescu, Cvintetul de Dvorak (la pian mannheimezul Rudolf Meister) si Sextetul de coarde op. 18 de Brahms (in colaborare cu cellistul american Michael Flacksmann si