Într-o măsură mai mică sau mai mare, singurătatea face parte din viaţa fiecărei persoane. Însă există situaţii în care ea poate deveni un mare duşman al nostru.
Singurătatea este o stare complexă, iar fiecare persoană o trăieşte cu o intensitate particulară.
Sunt momente când avem nevoie să fim singuri, pentru a ne pune gândurile în ordine sau pentru a ne regăsi pe noi înşine. În aceste situaţii, solitudinea funcţionează asemenea unei şcoli în care învăţăm să devenim mai responsabili şi să luăm singuri cea mai potrivită decizie pentru propria persoană.
Când singurătatea devine greu de suportat poate fi o consecinţă a faptului că depindem prea mult de ceilalţi şi nu ştim ce să facem cu noi înşine atunci când ne trezim deodată pe cont propriu, de exemplu.
Dimpotrivă, unii dintre noi aleg singurătatea ca pe un stil de viaţă, ca pe o opţiune necesară după o relaţie dezamăgitoare, de pildă.
Alteori, singurătatea se furişează în viaţa noastră din pricina despărţirii de o rudă, de partenerul de viaţă sau de un prieten. Ne putem simţi izolaţi sufleteşte şi atunci când suntem respinşi ori excluşi de persoanele din jurul nostru sau când chiar suntem singuri în cadrul cuplului.
Nu-ţi neglija trăirile
Pentru a putea depăşi episoadele de trăiri negative care însoţesc singurătatea, trebuie mai întâi să le accepţi existenţa, apoi să găseşti cele mai bune soluţii să scapi de ele şi, de ce nu, să ceri ajutor atunci când nu găseşti singur resurse pentru a te salva.
Cu cât îţi neglijezi mai mult sentimentele de izolare sufletească, cu atât le vei trăi mai intens, iar singurătatea tinde să devină cronică. Încrederea în forţele proprii şi respectul de sine sunt esenţiale atunci când vrei să depăşeşti astfel de stări. Plângându-ţi de milă nu vei face decât să îţi accentuezi trăirile. Începe prin a deveni cel m
