A existat cu adevarat Romania din care dvs. spuneti ca veniti? E atat de frumoasa, incat nu poate fi reala. Cel putin daca o comparam cu cea de astazi. N-am incercat sa zugravesc ceva idilic. Nu e adevarat ca era raiul pe pamant. E adevarat ca taranimea era extrem de saraca, dar nu exista o atmosfera de indarjire si de rautate reciproca si de revolta permanenta. Lumea considera ca lucrurile sunt asa cum sunt si ca incetul cu incetul poate se vor indrepta. Taranul nostru avea totusi un profil destul de simpatic. In acelasi timp, exista mai putina rautate decat acum. Asta e un lucru care m-a frapat cand m-am intors, dupa 45 de ani de absenta. Spuneti in amintiri ca v-ati intors in alta tara. Absolut. Nu e tara din care dvs. ati plecat in ’44. E clar. Ceea ce m-a frapat nu era ca s-au schimbat foarte mult strazile si casele, m-a frapat fizionomia oamenilor. Presupun ca si in cazul cehilor, cei din ’89 poate ca nu erau ca si cei din ’44-‘45. La fel la polonezi. Numai ca tipul de experienta pe care l-ati trait dvs. intorcandu-va la inceputul lui ’90 in tara si, practic, nerecunoscand oamenii, fizionomiile, eu nu stiu daca tipul asta de experienta a fost trait de un emigrant ceh sau polonez, care s-a intors dupa 45 de ani. Nu pot sa-mi dau seama. Poate ca si acolo s-au petrecut niste modificari. Dar am impresia, mai cu seama la tari ca Polonia si Ungaria, unde rezistenta religioasa a fost mai puternica, ca lucrurile nu s-au schimbat asa de violent ca la noi. Vreti sa spuneti ca rezistenta s-a facut acolo din Biserica? Da, in mare parte. La polonezi e clar. Pe cand, la noi, din pacate, trebuie spus ca Biserica noastra, in afara de indivizi care s-au jertfit si care au fost luati de Securitate, Biserica, cu "B" mare, s-a purtat foarte prost. Si am spus-o de mii de ori. O stiu cei de la Patriarhie. Biserica a facut diferenta dintre Romania, pe de o parte, Polonia si Ungaria,