Pentru ca tinerii au plecat la oras sau in strainatate, doar batrinii au mai ramas sa munceasca ogorul. In multe sate, forta de munca este adusa din comunele vecine. La vremea muncii cimpului, pe ogoarele de la sate nu vezi decit batrini. Chipurile brazdate de cute adinci, ascunse sub palarii roase de ploaie si de soare sau sub basmale decolorate, nu-si tradeaza virsta. Nici miinile lor batatorite nu le mai tradeaza virsta. Palmele par una cu coada sapei sau a coasei pe care o minuiesc din instinct. Tinerii nu se inghesuie la munca cimpului. Prin cele mai multe sate, de fapt, nici nu prea mai sint tineri. Si-au lasat papusoaiele si finul in grija batrinilor si au plecat sa culeaga capsuni. Nu ca ar fi mai usor, tot munca pamintului se cheama, dar, macar, poti aduna un ban. Daca nu sint in strainatate, tinerii s- au risipit pe la oras, in cautare de un trai mai bun. Mai vin, din cind in cind, pe la parinti si pleaca la oras cu un sac de cartofi sau cu o sticla cu lapte. In schimb, contribuie ocazional la munca cimpului. Din agricultura locala nu poti face avere. Poti trai cel mult de la o sapa la alta. Nea Grigore, din Basta, a avut, pina la 75 de ani, mai multe ocupatii. A fost citiva ani carutas, 22 de ani factor postal si agricultor toata viata. Pensia care-i revine dupa anii de munca si-o "investeste" in agricultura. "Impreuna cu sotia avem trei milioane de lei pensie. Din banii astia nu poti sa platesti aratura, semanatul, saminta si tot ce iti mai trebuie pentru pamint. Ca sa mai completam, iarna vindem cite unul sau doi porci, pun banii la banca si primavara ii scot ca sa platesc cheltuielile cu pamintul. Acum, cu ploile astea, am pierdut sapte milioane si jumatate. A baltit apa si am pus saminta degeaba. Trebuie sa o iau de la capat, daca nu vreau sa ramina pamintul pirloaga", spune nea Grigore. Singurul lui aliat in lupta cu pamintul il reprezinta Cezar, calu