Am fost la şedinţa Consiliului Judeţean pentru chestia cu Boitor. Am încercat să mă detaşez de poveste şi să privesc lucrurile de undeva de pe margine. Pentru o perioadă de timp, am reuşit.

Dar aleşii maramureşenilor m-au determinat să revin la sentimente mai bune. Adică, la încrâncenarea mea. Câţiva dintre consilieri mă priveau ca pe un individ ce vrea răul sărmanului Boitor, un tip okei, de treabă, muncitor, îmbrăcat corect, fără veleităţi de comunicator, dar un tip de treabă.

Cam acesta era mesajul ce venea din privirile acide.

I-am privit pe cei de la Direcţie, întinşi pe un rând, directori şi directoare şi am simţit deznădejde. Erau, parcă o echipă, deşi, nu este aşa, cel puţin aşa ştiu eu. Cu toate acestea, stăteau acolo înghesuiţi, unu-ntr-altul, cu feţe atente la ce se vorbeşte, fără grimase sau zâmbete.

Cine să ia măsuri?

Iar consilierii judeţeni, foarte mulţi dintre ei, nu au nicio problemă cu DGASPC. Pot muri copii, pot fi abuzaţi, furaţi, înşelaţi…Ei şi? Viaţa e dură!

Normal că m-am enervat, deşi am zâmbit la final de şedinţă. Pe hol am fost abordat de Boitor cu o solicitare. Să ne întâlnim la o cafea pentru a discuta! Nici nu am ştiut ce să spun. M-a luat prin surprindere. Evident că mai târziu mi-am dat răspunsul cuvenit.Nu doresc să ne întâlnim la o cafea! Eu scriu şi dumneavoastră puteţi răspunde. Aşa ar fi trebuit să răspund. Dar…

Chestia asta mi-a amintit de o altă fază, cum ar spune un prieten.În urmă cu două luni, după şedinţa de CJ, am fost abordat de Florin Gui, cel care are o problemă cu presa. Acesta mi-a făcut o propunere, de am rămas fără glas.

Mi-a spus că ar trebui să mergem amândoi în Italia, pe urmele copiilor ce au fost în tabără, să vedem la faţa locului ce şi cum.

Nici nu vreau să îmi închipui pe banii cui am fi mers, dacă am fi mers. Porcării!

Am fost la şedinţa Cons