BEC a respins ieri solicitarea de anulare a alegerilor din comuna Iepureşti, scrutinul fiind astfel valid, iar primar pesedistul Gheorghe Păunescu, la al treilea mandat. Taberele de susţinători, atît ai lui Păunescu, cît şi ai contracandidatului PD-L Costin Ceauşu, marele învins, aşezate de o parte şi de alta a drumului care trece prin faţa Primăriei, au început să strige fiecare, după interes, la auzirea veştii venite de la Bucureşti.
Iepureştiul de la ora 10:00 dimineaţa nu avea nici o treabă cu Iepureştiul de cu o oră mai tîrziu. Dacă în creierii dimineţii susţinătorii ambelor părţi erau aşezaţi de o parte şi de alta a drumului, în stand by, despărţiţi de cordoane de poliţişti, jandarmi şi cadre DPIR, o oră mai tîrziu s-au dezlănţuit.
“Ce eroi, domne, că acu’ vor revoluţie”, se aude undeva în spatele meu o voce de femeie. Nu ştiu din ce tabără face parte, dar sigur e supărată şi indignată. Vorbeşte tare şi gesticulează: “Nu trebuia să le aducă copiii aici, să le audă înjurăturile. Trebuia să-i pună să zică o poezie, un cîntec, ceva”. Una de lîngă ea, mai pirpirie şi stinsă la voce, completează: “Păi, da, să spună o poezie, că io, cînd spuneam o poezie pentru eroi, aşa mă linişteam...”.
Baba Safta din tabăra Păunescu, adusă la scandal cu maşina, e primită cu aplauze. E portavocele, purtătorul de cuvînt, megafonul taberei primarului Păunescu. Gura nu-i mai tace. Se porneşte la un moment dat să strige numele celui pe care l-a votat, dar se trezeşte vorbind singură şi tace. La braţul babei Safta, o tînără la vreo 15 ani (dacă n-aş fi la Iepureşti aş zice că ar fi emo, doar după machiaj şi tunsoare, că nici nu plînge, nici nu-i apatică şi probabil nici nu ştie cine e şi cu ce se mănîncă Tokyo Hotel) priveşte galeş după poliţiştii mai tineri care-i stau aliniaţi în faţă pentru a-i împiedica să treacă pe mijlocul