- Organizare – Pentru o prima editie, si inca in Romania – unde „modelul imediat“ este DaKINO, cu brambureala lui deja legendara –, a fost incredibil de eficace: n-au existat disfunctii majore, sesiunile de Q &A cu regizorii au fost „profi“, toata lumea (ca era „Press“, „Guest“ sau mai stiu eu ce) si-a gasit ecusoanele, proiectiile incepeau – in general – la ora anuntata, s-a gasit in timp util pina si pianul pentru Nosferatu, din ultima seara... Ce mai, jos palaria. ***
z Selectie – Daca organizarea a fost cum a fost, selectia a fost im-pe-ca-bi-la: filmele cele mai tari, cele mai „tepene“ (vorba Iuliei Blaga) din recolta recenta a marilor festivaluri au putut fi vazute si la noi – pare un vis, dar e pura realitate... Two thumbs up pentru Kiri care – with a little help from his friend(s) – a facut posibil acest miracol! ****
- Facilitati – E drept, n-au fost hoteluri c/o TIFF, n-au fost mese (la cea cu
Primaru’ &Jason P. eu am zis pas, multam fain!), n-au fost multe facilitati de rigoare la festivalurile mari (sala de presa cu echipament electronic... dar, hei, care presa?!); au existat, in schimb, petreceri in fiecare noapte, si aici se impune un mic clasament: cea mai misto a fost prima la care am participat, organizata de Fundatia Tranzit (sponsorul meu!) pe tapsanul din jurul sinagogii, cu ceapa, cirnati &slanina infipte-n tepuse &fripte la focul de vreascuri si cu butoaiele celor de la Sistem bubuind pe la 3 dimineata (evident, s-a lasat cu descindere de Politie, dar oamenii s-au distrat); apoi, oarecum si ultima, de la clubul Diesel – dar pina sa navaleasca toti invitatii festivalului intr-o hruba de max. 50 metri patrati! Sugestie TIFF-ului: la anul, pentru petrecerea finala, gasiti un hangar, ceva...; cea mai naspa, cea de la Roland Garros (unde oferta barului a fost nula &unde chelnerii, cind catadicseau sa-ti raspunda, iti raspund