CEDO a fost primul instrument juridic internaţional care garantează protecţia drepturilor omului. Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului a fost elaborată în cadrul Consiliului Europei şi a intrat în vigoare în 1953. România este parte a Convenţiei din 1994.

Dacă în primii ani, numărul de plângeri la CEDO era nesemnificativ, odată cu trecerea timpului, Curtea a devenit victima propriei sale celebrităţi. Numărul mare de petiţii respinse a fost explicat de oficialii europeni prin faptul că CEDO nu garantează fericirea, ci doar respectarea drepturilor fundamentale de către statele membre ale Convenţiei.

Mai citiţi şi:

Povestea primilor români care au învins statul la CEDO

Judecătorul demisionar Florin Niţă este acuzat de sfidarea CEDO/ În replică, Niţă a spus că se fac presiuni asupra judecătorilor

O braşoveancă a câştigat lupta împotriva statului, la CEDO

Conform statisticilor CEDO, la sfârşitul anului 2009, România se afla pe locul patru ca număr de plângeri la Curte, după Rusia, Turcia şi Ucraina. Raportat la populaţia ţării în comparaţie cu „concurentele" sale, România ocupă însă un detaşat loc 1. Un simplu calcul arată că un român din 2.205 s-a plâns în 2009 la CEDO.

Actul constitutiv al CEDO

Din 1994 până la finele anului 2009, România a pierdut la CEDO aproximativ 36 de milioane de euro. Dacă în perioada 1998-2006, statul român a plătit 4,5 milioane de euro, în principal pentru nerespectarea dreptului la proprietate, dreptul la un proces echitabil şi dreptul de a nu fi supus torturii, din 2007 numărul de procese pierdute a explodat.

Astfel că, între 2007 şi 2009, statul român a fost condamnat să plătească aprope 32 de milioane de euro, în principal pentru nerespectarea dreptului la proprietate. Deşi unele decizii ale Curţii Europene a Drepturilor Omului au revoluţionat legislaţia ţ