In scandalul supermarketurilor, producatorii si furnizorii se grabesc sa solicite noi reglementari si structuri birocratice. Din lamentarile lor confuze si, uneori, contradictorii razbate nostalgia statului maximal. Or, solutiile ar trebui cautate nu doar la regulatorii pietei si in justitie, ci si la antreprenori si la consumatori. Pe scurt, dezbaterea publica manifesta un dispret suveran fata de piata libera. Argumentul tine de interesul consumatorului final, adica de nivelul pretului, diversitatea si calitatea produselor oferite. Armele statului nu raspund direct acestui interes, intrucat regleaza cu precadere conturile dintre producatori, furnizori si supermarketuri.
Pana acum, pe fondul dinamicii extrem de accentuate a cresterii preturilor mondiale la alimente, doua lucruri sunt sigure.
Pe de o parte, stim ca actualul deficit comercial este puternic alimentat de importurile mai ieftine, incurajate in mod evident si de catre retelele de retail. Absenta reactiei transforma piata romaneasca in scena celor mai dure experimente in materie de preturi de consum. Producatorii agricoli si fermierii romani acuza vehement „embargoul" supermarketurilor. Ei considera ca preturile alimentelor la noi sunt printre cele mai mari din UE din cauza lipsei concurentei deschise intre produsele romanesti si cele de import, dictata de politicile marilor magazine.
Pe de alta parte, in lipsa unei baze de date amanuntite, analistii nu au dat inca un raspuns la o intrebare fundamentala: care sunt preturile de echilibru pe piata romaneasca.
In aceste conditii, retinem doua dintre scenariile posibile:
Daca pretul practicat de supermarketuri este pretul de echilibru, suportat de piata (asa cum spun asociatiile de producatori), atunci abuzurile tin strict de distributia neloiala a profiturilor intre producatori si distribuitori. Comportamentel