Ştiţi povestea măgarului lui Buridan? Confruntat cu o criză de pe vremea lui (antichitate), respectivul personaj a decis să aplice o politică de austeritate faţă de principalul său mijloc de producţie - măgarul. Teoria lui Buridan era aceea de a reduce, progresiv, consumul. Măgarul era hrănit zilnic mai puţin cu un pai, dar rezista. Din nefericire, exact în ziua în care se deprinsese cu lipsa completă a alimentului de bază, mijlocul de producţie a decedat, Buridan fiind nevoit să-l caseze...

Cam aşa şi cu ordonnaţa asta, pe „profit minim”, a inginerului Pogea. Domnia sa a constatat că o mulţime de firmuliţe din România nu prea plătesc impozit pe profit, motivând că n-au profit. Şi atunci ce-a zis inginerul (citându-l involuntar pe Stalin): nu ştiţi să faceţi profit? Vă învăţăm! Nu vreţi? Vă obligăm! Şi cum cea de-a doua variantă pare mult mai la îndemâna specialiştilor din Finanţe, s-a hotârât să o aplice, introducând-o în proiectul de Ordonanţă de Urgenţă care-i va purta, într-o veşnică pomenire, numele: din mai încolo, orice firmă este obligată să facă profit ca să plătească un impozit forfetar de vreo 6 milioane de lei vechi! Pentru asta, teoretic, firma respectivă ar trebui să câştige vreo 30-40 de milioane, din care să-şi acopere cheltuielile, dar pe dl. Pogea partea asta nu-l interesează. Îl interesează doar cum să mai adune nişte bani la buget, indiferent de consecinţe. De pildă, nu-l interesează dacă vreo câteva zeci de mii de firme vor da faliment după aplicarea acestei măsuri. Mai bine mort decât dator! - pare să fie deviza celor din fruntea Finanţelor, pentru care faptul că o dată cu falimentul se vor duce şi toate celelalte contribuţii prin care statul mai adună un ban, că mulţi salariaţi vor rămâne şi fără puţinul pe care-l adunau prin această func-ţionare în regim de avarie nu contează. Pentru dl. Pogea criza economică pare să fie o noţiune exotic