„România se bazează pe un cod de individualism cinic şi mitocan, de mită şi minciună.“ Aici domină „bunul-plac absurd şi corupţia în administraţie; incompetenţă şi lipsă generală de specialişti în mai toate domeniile; emigrarea masivă a forţelor de muncă de valoare; discreditarea oricui prin mass-media; dispreţ total pentru morală şi afişarea grozavă a mitocăniei; kitsch grosolan în loc de cultură; violenţă în moravuri, în familie, pe stradă, în trafic; lipsă de acoperire a oricărei promisiuni; jaf al instituţiilor publice; degradare incredibilă a învăţămîntului; generalizarea pilelor sau chiar a cumpărării titlurilor; ignorarea oricărei tradiţii sau continuităţi, în ciuda unui naţionalism de operetă“.

„Cred că Transilvania o va lua înaintea celorlalte regiuni (...) Cred că diferenţele dintre bogaţi şi săraci se vor adînci, iar statul nu va interveni, căci la noi nu există cultura respectului pentru cel vîrstnic sau sărac. Oamenii nu îi respectă pe oameni.“

„Faţă de străinătate, cel mai mult mă deranjează aici lipsa de respect faţă de regulile scrise.“

„Sîntem campioni la afişarea verbală sau nonverbală a nemulţumirilor (de fapt sîntem o naţiune de cîrcotaşi veşnic nemulţumiţi), dar cînd vine vorba de exteriorizarea bucuriilor nu ştim s-o facem la fel de bine.“ „Numărul de maşini parcate pe trotuar: simptom al unei boli mult mai grave – o administraţie centrală depăşită total de evoluţia societăţii (...) Elitele sînt disonante de restul societăţii. Corupţia deranjează, doare şi răneşte (...) Dorinţa de autovictimizare a multor români – un defect drăguţ şi aproape insuportabil – face ca orice altă ţară să fie privită prin ochelari roz. Simultan, mărim defectele societăţii pe care o construim. Blamarea României de către români rămîne un sport naţional. Principalul defect al societăţii româneşti este că românii cred că există defecte care se aplic