Alegerile anticipate din Republica Moldova au atras atenţia presei internaţionale într-un mod pînă acum nemaiîntîlnit. Cu excepţia portalului Hotnews, care acoperă jurnalistic, în mod constant, ţara vecină, ziarele româneşti şi-au descoperit abia acum un interes direct în politica moldovenească, printre altele şi pentru că introducerea de vize pentru români a adus un element de suspans în întreaga poveste; România liberă a publicat chiar, spre disperarea unora dintre cititori, direct vizaţi, o anchetă despre „strategiile“ posibile pentru ocolirea mecanismului arbitrar al acordării vizei la Chişinău. După ce comuniştii au pierdut puterea, Cotidianul şi cîteva ziare occidentale au asociat alternanţa la putere de la Chişinău cu prăbuşirea regimurilor comuniste estice, inventariind dictaturile de stînga încă la putere, iar jurnaliştii moldoveni şi cei ruşi au căutat răspunsuri la întrebări antagonice, primii preocupîndu-se de ipotetica reacţie violentă a Rusiei la dispariţia aliatului tradiţional, cei din urmă, de posibila apropiere/unire a Moldovei cu România. În absenţa, încă, a unei soluţii de guvernare, în timp ce patru partide, pînă acum în opoziţie, negociază asupra unei variante pentru desemnarea guvernului şi a preşedintelui, numărul articolelor de presă a scăzut, iar speculaţiile se concentrează asupra compromisurilor pentru opt voturi lipsă în alegerea noului şef al statului. Marea surpriză, pentru toată lumea, după anunţul privind alegerile anticipate, a venit din partea unuia dintre (pînă atunci) apropiaţii liderului Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM).

Campania electorală Pe 2 iunie, înainte deci de eşecul definitiv al deputaţilor Republicii Moldova de a alege un preşedinte, fostul spicher (preşedinte al Parlamentului), comunistul Marian Lupu, dezminţea, pentru ProTv Chişinău, un zvon cum că ar fi pe cale să-şi depună ca