Miracolul lui Mos Craciun Habar nu am ce i-o fi cerut ministrul Educatiei lui Mos Craciun, in caz ca mai crede in intamplari miraculoase. Cum nu sunt Neghinita, cel care, ascuns intre scarita si Miracolul lui Mos Craciun

Habar nu am ce i-o fi cerut ministrul Educatiei lui Mos Craciun, in caz ca mai crede in intamplari miraculoase. Cum nu sunt Neghinita, cel care, ascuns intre scarita si ciocanelul urechii, aude gandurile omenilor, nu pot decat sa-mi imaginez ca la cumpana dintre ani dorinta ministrului Educatiei - aceea despre care se spune ca, musai, se implineste in anul care vine - a fost sa realizeze pentru invatamantul romanesc schimbarea profunda si reala, iar aceasta sa se intample chiar de azi, din 5 ianuarie. Bineinteles, aceste ganduri de vacanta de iarna nu pot fi altceva decat povesti. Daca te concentrezi putin si scrutezi cele 365 de zile ale lui 2003, intelegi ca nici macar povestile, cu tot farmecul si toata stralucirea lor, nu au sanse sa schimbe semnificativ ceea ce a devenit de acum destinul scolii romanesti: acel drum dificil, plin de capcane, din care indiferenta si nepriceperea au muscat adanc, precum gerul din asfaltul subtiat al primarilor Capitalei. Oricat de mare ar fi efortul de concentrare, din pacate, nu poti numi nimic, dar absolut nimic, ca fiind acea masura, acea initiativa, acea intelegere a lucrurilor care sa poarte in sine samburele unei dezvoltari viitoare armonioase. S-au intamplat si in 2003, ca si in 2002, ca, de cativa ani buni incoace, tot felul de lucruri si, in cea mai mare masura, lucruri proaste. Deciziile majore, precum trecerea la invatamantul obligatoriu de zece ani sau reorganizarea procedurii de numire pe post a cadrelor didactice, s-au impotmolit cu desavarsire la punerea in practica. Din varii motive, toate insa avand drept fundament lipsa banilor, pentru aplicarea deciziilor s-au ales cai de compromis. In fo