Cautand sa dea glas multumirii pentru atmosfera creata de autoritatile romanesti, multi oaspeti francofoni au declarat ca se simt ca la ei acasa.
Pentru unii, sintagma, luata din debaraua cliseelor de politete diplomatica, impreuna cu surasul constipat, nu-i altceva decat smecheria de a vorbi fara a spune ceva. Pentru altii, e insa un moment de sinceritate.
Veniti din tari subdezvoltate nu numai economic, dar si social-politic, membri ai unei organizatii nascute si tinute in viata de amagirea Frantei ca mai e ceva pe planeta asta, oaspetii respectivi s-au simtit, intr-adevar, ca la ei acasa.
Nivelul de civilizatie democratica al unei tari isi gaseste expresia in relatia dintre Cetatean si Autoritate. Institutiile asa-zisului stat de drept, cu care se impopotoneaza si republicile bananiere din America Latina, nu constituie esenta democratiei. In dictaturi sau in democratiile de sorcova, cetateanul e sluga umila a Autoritatii. In democratiile autentice, Autoritatea e sluga cetateanului.
A trebuit sa vina reuniunea francofoniei de la Bucuresti ca sa ne dam seama ca, din unghiul relatiei Cetatean-Autoritate, Romania nu difera prea mult de tarile subdezvoltate politic, ai caror trimisi la reuniune spun ca se simt ca la ei acasa. Acolo, in tara lor, cetateanul nu exista. Exista, in schimb, supusul. Cel care isi indoaie spinarea cand trece Autoritatea. Nu de altceva, dar Autoritatea iti poate arde una cu biciul pe spinare. Aici, in Romania, lucrurile nu difera prea tare. In organizarea sindrofiei de la Bucuresti, autoritatile s-au gandit numai si numai cum sa iasa ele cat mai vrednice in fata oaspetilor mai mult sau mai putin inalti. S-au asfaltat si reasfaltat arterele dedicate trecerii in coloana a celor sositi de peste hotare. Pe margini s-au plantat flori. A fost spalata Lupoaica, tinuta pana acum in jeg, desi traditiile romane cereau altceva. Ic
