Lunar Park incheie, am putea spune, terifianta poveste din American Psycho. Acest roman, foarte bine construit, este si un omagiu pe care Ellis il aduce maestrilor sai: Philip Roth si Stephen King. Cu totii am vazut American Psycho, cu Christian Bale in rolul principal, intruchipindu-l pe tinarul Patrick Bateman. Filmul este inspirat de romanul omonim al lui Bret Easton Ellis, o carte care a stirnit mai multe scandaluri legate in primul rind de tonul prea violent pe care il foloseste autorul pentru a descrie viata unui criminal in serie de la inceputul anilor '80. Bateman este un individ care s-a adaptat perfect lumii violente in care traieste. El este totusi un strain printre ceilalti si, in acelasi timp, un supravietuitor. Societatea pe care o descrie atit de sumbru Bret Easton Ellis in cartile sale este una in care aparentele conteaza mai mult decit adevarul si in care sufletul uman a devenit un "obiect" ce poate fi ciopirtit cu toporisca. Lunar Park este cel de-al saselea roman al scriitorului american, fiind ales drept cel mai bun roman al anului 2005 de catre revista Lire. Autorul isi surprinde cititorii, abordind de aceasta data autofictiunea. Eroul si naratorul romanului este deci Ellis, care-si povesteste viata sau, mai bine zis, drumul sau catre pierzanie. Pe de alta parte, Lunar Park este si un roman despre copilarie si despre paternitate in America. Ellis sugereaza in aceasta carte ca modelul criminalului din American Psycho, Patrick Bateman, a fost chiar tatal sau, cu care de altfel a si avut o relatie mai "speciala". Ellis nu este singurul scriitor care abordeaza intr-un mod original tema paternitatii, din ipostaza de fiu "persecutat". Aceasta idee ne trimite, desigur, la Franz Kafka, aflat intr-un permanent conflict cu cel care ii era si Dumnezeu si tata. Romanul incepe, asadar, ca o autobiografie, caci Ellis revine asupra carierei sale, asupra drumulu