Aprobarea de catre Congresul american a pla­nu­lui Paulson, propus de catre administratia Bush, nu a adus liniste pe pietele care par sa-si fi pierdut ori­ce reper. Fondul Monetar Interna­tio­nal avertizeaza prin vocea directorului sau, Strauss-Kahn, ca "ac­tua­la criza financiara pu­ne in discutie stabilitatea mon­diala". Criza e mul­tiforma, il atinge pe cetateanul de rand, ac­tiuni si obligatii ale intreprinderilor si, mai cu sea­ma, increderea, fara de care sistemul nu poa­te functiona. Desi guvernele sustin bancile cen­tra­le si garanteaza depozitele cetatenilor, bur­se­le isi continua caderea. Apelurile la calm ale pre­se­dintelui Bush, de saptamana trecuta, nu au avut un ecou pozitiv pe Wall Street. "De ce nu se inchid pentru o vreme bursele?" - intreba naiv un jurnalist. "Ar fi ca si cum un ins cu­prins de febra ar sparge termometrul" - i s-a raspuns. Reuniunile de urgenta ale liderilor G7, ale ministrilor de Finante si ai sefilor de state si de guverne din UE vizeaza un plan de actiune si re­stabilire a increderii tuturor actorilor finan­ciari. In punctul in care am ajuns, singura solutie ga­sita deocamdata este recursul la stat, prin na­tio­nalizarea partiala sau totala a bancilor cu pro­ble­me. Dar opinia generala a analistilor este ca raul cel mare inca nu s-a produs. De pilda, nu se cu­nosc deocamdata urmarile crizei financiare in plan politic. Marc Chandler, responsabil cu stra­te­gia monetara la Brown Brothers Harriman, apreciaza ca unul dintre motivele de baza pentru care turbulentele se mentin pe piete este lipsa unor dirigenti politici puternici in cadrul G7. Pla­nul de actiune decis vinerea trecuta la Wa­shing­ton a facu, iata,ca luni dimineata bursele sa se in­­­vioreze. Desi sistemul bancar european este cu mult mai prudent decat cel american, suflul crizei a tra­versat de mult oceanul. Dar Europa nu poate da crizei un raspuns "federal", ci doar