Rezultatele alegerilor europarlamentare, dincolo de cifrele seci, denota anume miscari tectonice pe scena politica autohtona. Faptul ca partidul de inima si suflet al presedintelui Romaniei a iesit pe primul loc nu surprinde pe nimeni. Era deja creditat cu bune procente, mai ales ca in ultimii ani adunase nu doar diversi fugari din PSD, PNL si PRM, ci chiar suflul populist-popular-national al fostului FSN/PDSR. Sa nu uitam votul decisiv al prm-istilor din campania anti-Nastase de la ultimele prezidentiale si sa ne autosesizam la vesnicul apel la „romani“ “, si nu la „cetatenii Romaniei“, existind mereu in subterana un duios batut pe umar, „Frate!“, la sensibilitatea etnica a romanilor verzi. Verzi ca bradul lui Markó Béla sau pamintiul la fata pe zi ce trece Varujan Vosganian, prins in chinga unei functii care-l devoreaza. In fine, ce a surprins – poate nu pe toti comentatorii – a fost esecul PRM-ului lui Vadim Tudor, cit si cel al altor doi lideri de partide, extrem de vocali, care nu au reusit sa scoata scoruri concludente si sa le permita sa trimita parlamentari la Bruxelles si Strasbourg. Mult mediatizatii Dan Voiculescu si Gigi Becali s-au fisiit in neantul lipsei de voturi, expresie a inaderentei „romanilor“ doar la gologani.
Omul ia banii, dar nu-l obliga sa te si iubeasca-voteze. Una e una, alta e alta: de aici si expresia „Fa binele si arunca-l in mare!“. Nu e simplu, se pare, daca vrei si voturi. Partidul etnicilor maghiari, UDMR-ul, s-a salvat in extremis si a reusit sa reziste atacului din interiorul comunitatii al lui László Tökés. Va avea doar un singur europarlamentar, adevarat, de anvergura, dl G. Frunda. PNL-ul se bucura de mama focului prin dl Crin ca a obtinut dublul la ce se astepta. Nu e rau, dar nici nu relanseaza un partid aflat la ananghie. In schimb, pentru prima oara dupa 1989, PRM-ul va face „ciocul mic“ din lipsa de voturi. Nu
