Urmarirea oricarui spectacol in premiera este totdeauna pentru oricine participa la el, pe langa satisfactia estetica si un prilej de comparatie cu realizari vizionate anterior ale trupei respective.

"Nota zero la purtare", piesa care a fost un mare succes al Nationalului iesean pe vremea adolescentei parintilor actualilor tineri, revine dupa o lunga perioada pe un afis local in formula rezumativa in limbaj muzical al stradaniei compozitorului Marius Teicu.

Inspiratia melodica a chemat la rampa un colectiv entuziast care reuseste sa-si faca un punct de onoare printr-o interpretare de calitate.

Cred ca fiecare dintre noi trebuie sa incerce un moment de bucurie de fiecare data cand oricare din cele patru institutii profesioniste iesene apare cu noutati asa cum i-a stat bine Iasului dintotdeauna.

In degringolada culturala actuala agresivitatea titlurilor ca "Imbarligaciosul", "... minune", "O... viata mea!" sau alte asemenea, hrana spirituala a tinerilor mai trebuie alimentata si cu propuneri romanesti cu un continut folositor.

Meritul Teatrului pentru copii si tineret este ca a fost inspirat in alegerea piesei, ca a gasit interpreti si realizatori nimeriti pentru un succes care sper sa fie de durata. Specificul institutiei in cauza este si un avantaj prin mijloacele tehnice reduse in care se poate exprima scenic. Alte teatre insa sunt nevoite sa-si reduca proiectele datorita constrangerilor financiare. Ca de pilda, Opera bucuresteana care a renuntat la montari ca "Werther" sau "Barbierul" sau cea ieseana care sta in asteptare cu doua lucrari noi gata de start.

Randurile de fata nu si-au propus sa cuprinda o cronica in adevaratul sens al cuvantului ci doar sa dea un semnal ca in peisajul cultural iesean s-a nascut un nou spectacol pe care adolescentii ar trebui sa nu-l ocoleasca. Nu pot totusi sa nu fac anumite remarci.

D