In perioada interbelica, dar si inainte de primul razboi mondial, familia regala a Romaniei organiza un supeu la Palat pentru a celebra Invierea Mantuitorului. Sambata Mare. 1922. In Dealul Mitropoliei, bucuresteni si provinciali deopotriva asteapta in liniste deplina slujba de Inviere. Ministri, parlamentari, atasati militari straini, inalti functionari, ofiteri generali si superiori din garnizoane. Toti in haine de gala. Si o mare de romani de rand. La poalele dealului, trasuri elegante, ici colo si masini ultimul racnet. Langa biserica, barbati spilcuiti, imbracati in frac, cu camasi scrobite si cravate albe, doamne de familie buna, elegante, imbracate in alb. Ceasul bate de 11 si jumatate. Voda soseste la Mitropolie intr-o trasura „a la Daumont", insotit de intreaga escorta regala. In liniste mormantala, toti asteapta clipa in care cand Inalt Preasfintia Sa Mitropolitul Primat va spune norodului „Hristos a Inviat".
Din departare, de pe Dealul Spirei, rasuna grav salvele a 101 tunuri. Le-a poruncit Voda sa fie acolo pentru a sarbatori Invierea Domnului.
Conform „vechilor traditiuni", ceremonialul continua cu scrierea Evangheliei Sfantului Ioan. Tacut, Majestatea Sa Regele o semneaza si o investeste la urma cu sigiliul Statului. In fata oamenilor inlemniti, Ferdinand I ia apoi in maini Sfanta Cruce, inaintea careia se inchina intreaga asistenta. Slujba de Inviere se incheie apoi repede, protipendada bucuresteana urcand in trasuri si indreptandu-se catre Palatul Regal. Balul oferit de Pasti de familia regala putea sa inceapa.
Oaspetii Regelui
Invitatiile pentru masa de Inviere de la Palat se faceau cu cateva saptamani sau chiar luni inainte de Pasti. Cei invitati erau atent alesi de membrii familiei regale. In perioada premergatoare primului razboi mondial, dar si in anii interbelici, nu toata protipendada bucuresteana avea pr
