Gandeste-te ca ai la dispozitie trei zile sa descoperi Cairo. Mai exact, trei dupa-amieze, timp in care sa vezi si piramidele, si Piata Tahrir (sa simti spiritul revolutionar!), si bazarul, si Nilul si cate si mai cate. Cum ai face? Ce ai vizita intai si-ntai? Pana te decizi si eventual iti verifici portofelul, te invit sa „vezi” Cairo din goana...taxiului.
Am aterizat la Cairo spre sfarsit de aprilie, dand cele 15 grade bucurestene pe caldura aproape sufocanta din centrul cultural al lumii arabe. Mohammed, un agent de turism, ma astepta langa ghiseele de verificare a pasapoartelor ca sa ma ajute cu formalitatile. „Bine ai venit in Egipt!”, m-a intampinat, zambind formal si preluandu-mi rapid bagajele. L-am urmat in slalomul printre filtrele de securitate si, in mai putin de trei minute, am ajuns la ultima „bariera”.
„Daca te intreaba ce ai in bagaje, zici ca totul e personal”, m-a sfatuit agentul. „Dar nu am nimic de declarat – doar haine si un laptop”, i-am raspuns. „Nu conteaza, zici «all personal»”, a insistat egipteanul. Nu a mai fost nevoie de explicatii – Mohammed a primit ok-ul gardienilor din priviri.
Odata ajunsi in marea de masini parcate printre palmieri, cineva ne-a facut cu mana – era soferul care urma sa ma conduca spre hotelul unde eram cazata, in zona Zamalek. Mohammed-cel-imbracat-la-costum s-a intors la aeroport, iar eu am ramas in grija soferului-cel-cu-pantaloni-scurti care isi savura linistit tigara. Nu parea sa se grabeasca prea mult si, asa cum aveam sa aflu in curand, nici nu avea de ce.
„Voi, ce intrati aici, lasati orice speranta!”
Pe la 5 p.m., am pornit spre hotel. Din parcarea aeroportului am nimerit in mijlocul unui fluviu multicolor de masini – care noi, care harburi, unele chiar vechi Renault-uri, toate insa avansand cu viteza melcului. Cairo este orasul care nu doarme niciodata, asa ca aici – ma re
