Oricum, cit am stat acolo cu Desliu, dar si dupa aceea, m-am simtit confortabil, parca ispasisem un pacat... In nostalgia verilor de altadata, sa ne intoarcem la Casa Scriitorilor de la Neptun, pe care am evocat-o si cu alta ocazie. Acolo "atmosfera" era, in genere, destinsa, de vacanta. Desigur, fiecare avea orele, clipele lui de scris / citit, dar "la vedere" erau jocurile, concursurile, micile farse. O echipa de tablagii- Fanus Neagu, Ion Baiesu, Constantin Georgescu, dadea, ore in sir, cu zarul, stirnind (diz)armonii imitative amintitoare de Cosbuc: "si zarurile zuruie crunte!". Acolo, la masa lor, totul era de un haz nebun (intrucit nu lipseau licorile). Cind nu era "in mina", cind nu-i mergea zarul, Fanus facea zvirrrrr! cu ele, drept in mare. In ultimii ani, nici Fanus, nici Baiesu nu prea mai aveau voie sa bea, doamnele dumnealor ii supravegheau si-i controlau periodic, la masa de joc. Si cu toate astea, cei doi, desi beau doar citronada - adusa de la bar de juna Anita - se alcoolizau vizibil! Aranjasera ca Lucian-barmanul sa le puna in citronada portia de votca. Pina la urma, desigur, doamnele s-au prins de manopera si a iesit o panarama! De fapt, scriitorii nu prea consumau la vila, ci alaturi, la Ciresica, unde si preturile erau mai accesibile. N-o sa uit nicicind o scena: doamna Baiesu aducindu-l, minindu-l, de la Ciresica, pe dramaturg, cu o varguta... Parca erau Tanta si Costel! Baiesu in slip, maruntel si rotunjor, nu se lasa deloc dus, o tot cotea inapoi, printre copaci, spre locul de adapare! Doamna - si ea in costum de baie, ceea ce ii sporea corporalitatea - il dirija, cind delicat, cind ferm, spre intrarea in vila. Scena a durat minute bune si a fost urmarita, cu palpit, de toti cei care ne-am nimerit pe-acolo... Eu unul, rob al sahului, ma lansam in nesfirsite partide cu Gheorghe Schwartz, cu doctorul Octavian Simu, cu Ioanid Romanescu (cind ajun