Dupa recentul sau desant in lumea scriitorilor, premierul Radu Vasile este pe cale de a ne provoca din nou. Intentia sa de angajare a raspunderii guvernului in Parlament agita din nou apele in viata politica romaneasca. Desi discutiile dateaza de mai multe luni, deocamdata, lucrurile nu par a fi clare, nici in ce priveste obiectul si nici procedura in sine. Este o procedura exceptionala si motivatiile acestui gest par destul de obscure. D-sa a refuzat deja o data, cu citeva luni mai inainte, atunci cind partidul sau i-a cerut-o. Intre timp, PNTCD a renuntat la aceasta exigenta, iar criticile din cadrul partidului, care au parut ca se intetesc la ultima intrunire a conducerii extinse a partidului, au fost totusi puse in umbra de rezolutia finala care-i acorda dlui Vasile increderea deplina a partidului. Asumarea raspunderii guvernamentale are in principal doua ratiuni: mai intii, in plan legislativ, iar apoi in plan politic. In primul caz, legea sau pachetul de legi care face obiectul acestei proceduri parlamentare trece cu mult mai usor de la faza de conceptie la aceea de text cu valoare juridica propriu-zisa. Acest lucru este important mai ales in situatia unor legi care pot naste discutii intense si pot genera blocaje legislative. Sub aspect politic, angajarea raspunderii de catre un guvern este un act de forta al acestuia, prin care obliga majoritatea care-l sprijina la a-i acorda un vot de incredere. Aceasta pare sa fie necesara si tinde chiar sa devina un ritual, mai cu seama in cazul guvernelor de coalitie. Efectele sale sint insa discutabile. Primul sef de guvern care a solicitat o asemenea procedura a fost Victor Ciorbea, la sfirsitul lunii februarie a anului trecut, intr-un moment extrem de greu, dar aceasta n-a putut evita, in cele din urma, caderea sa. Atunci, fostul prim-ministru a supus aprobarii Parlamentului noua lege a privatizarii, pe care nici un pa