Pe la inceputul verii, fanii F&SF au aflat cu bucurie ca o editura romaneasca a contractat seria de romane ale lui John Scalzi ( Old Man’s War , 2005; The Ghost Brigades , 2006 si The Last Colony , 2007), cea care i-a adus scriitorului american doua nominalizari la premiile Hugo (in 2006 si 2008, pentru primul si ultimul) si una la Premiile Prometheus (in 2007, pentru cel de-al doilea), dar si Premiul Campbell pentru tineri scriitori, in 2006.
Romanele lui Scalzi sunt incadrabile in ceea ce unii numesc military SF si chiar asta si sunt, romane de razboi, Scalzi fiind un fel de Sven Hassel al sefistilor, numai ca ceva mai sarac in umor si cu o capacitate mai mica de a crea personaje memorabile, din acest motiv. Desi...
Povestea din roman e simpla si pleaca de la o idee interesanta, atractiva: dupa implinirea varstei de 75 de ani, oamenii se pot inrola in Fortele Coloniale de Aparare (evident, si in SF toate razboaiele sunt duse de forte de aparare) cu un contract pe zece ani. Numai sa nu ne asteptam sa vedem mosnegi si babute alergand extraterestri prin galaxii. Recrutii sunt transferati in corpuri noi, un mixaj de clonare si fabricare, astfel incat cu totii reapar intr-o noua viata, tineri si pusi pe fapte mari. Scalzi se pricepe sa spuna povesti cazone din perioada de instructie, se pricepe sa insire scene de lupta cu extraterestri – scopul soldatilor este acela de a apara coloniile umane imprastiate prin univers, dar si sa caute noi planete locuibile pentru noi colonizari (chiar daca ele sunt locuite de altcineva) –, stie sa creeze un grup de personje pe care sa le piarda pe drum (orice romancier isi mai omoara personajele, mai ales intr-o carte de razboi).
Nimic care sa iasa in evidenta pana acum, nimic care sa ne spuna de ce este considerat Scalzi un scriitor important, de ce a luat acel premiu Camplbell in fat