Mai ramin de rezolvat... drumurile. Drumurile noastre toate... care ne scot noua si turistilor peri albi. La sfirsitul lui aprilie, un neamt pensionar care citise cartea "Patimiri si iluminari din captivitatea sovietica" a lui Radu Marculescu (in traducerea sussemnatului), avind drum prin Iasi, a tinut sa ma cunoasca. Ne-am intilnit la Traian. "Hai sa mergem undeva pe o terasa, mi-a zis, aici e prea cald". N-aveam cum sa nu-l cred - purta un costum sofisticat si etans, mai ca era sa spun: de scafandru! Am mers pe terasa la Clubul Bursei. Motocicleta babana, un BMW puternic si greu, ca sa n-o scape din ochi, a luat-o cu el, iar pentru asta a trebuit s-o incalece si s-o porneasca, caci de impins pur si simplu nu era chip s-o impinga pina acolo! Am aflat apoi ca-l cheama Kurt Astor, ca e inginer de profesie si acum in drum spre fosta URSS, avind in program, printre altele, Kazan, Volgograd urmind a fi (pe 9 mai, de ziua victoriei Armatei Rosii...) punctul culminant... Ruta cuprindea locuri in care au avut loc batalii crincene in cel de-al Doilea Razboi Mondial si in care se afla cimitire cu soldati germani. L-am intrebat daca nu-i este teama sa porneasca de unul singur cu ditamai motocicleta scumpa spre niste plaiuri nu tocmai turistice?... Nu, n-avea teama. Cel care-i daduse datele mele imi spusese ca si tatal lui ar fi luptat la Stalingrad (Volgograd), ceea ce nu era intocmai: "Tatal meu a luptat in Africa, sub Rommel". Fusese, inainte de Iasi, si la Sighetul Marmatiei, la Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei. "Ce sosele prapadite aveti in tara asta, cu gropi la tot pasul!", a exclamat, amintindu-si de drumul de la Sighet. "Ce ingineri de drumuri mai sint si aia care au construit drumurile astea!?". Am tinut sa-l asigur ca in Romania nu inginerii sint problema, ca inginerii romani, oriunde in lume au ajuns de-a lungul timpului, n-au avut nici o problem