Nu stiu sa urasc. Cred ca pentru a putea uri trebuie sa ai o structura anume, un caracter anume. Asa cum, stiu foarte bine, nu poate uri oricine. Daca ar fi sa inteleg vreun fel de ura, probabil ca singura ar fi ura din dragoste. Dar acolo lucrurile sunt mai complicate, deseori iubirea amestecandu-se cu ura sau inlocuindu-se una pe cealalta. Nu-mi propun aici sa fac filozofia urii, dar ma uit cum societatea romaneasca e marcata constant de ura!
Uneori, as putea spune, ea rabufneste de-a dreptul incontrolabil asa cum s-a intamplat, de exemplu, la inceputul anilor â90, cand cu mineriadele si nu numai! De atunci si pana-n zilele noastre nu s-a mai intamplat sa existe astfel de rabufniri, dar ura s-a mentinut constant la cote ridicate. Asta si pentru ca exista destule personaje care au un cuvant de spus in fata opiniei publice, lideri de opinie, pompos spus, care au facut din ura o meserie. Altfel spus, meseria lor e ura. Macar daca ar uri cu sinceritate. Nu, ei urasc din tot sufletul sau, mai bine zis, ei urasc cu toata ura de care sunt in stare.
Ura este âsentimentul" prin care ei se exprima cel mai bine, pentru ca, lasand la o parte toate aparentele, acestia nu stiu altceva decat sa urasca. Combustia lor interna este ura si, ingrozitor, ura reprezinta modul lor de viata. Poate ca vi se pare prea mult, poate ca veti crede ca exagerez, dar, din nefericire, tocmai realitatea este cea care ma face sa scriu aceste randuri. Din pacate sau din fericire, toti cei care nu stiu sa urasca nici nu stiu sa raspunda atunci cand sunt tinta urii. Nu vi se pare revoltator ca-n toti acesti ultimi ani de tranzitie si libertate totodata ca metodele prin care se dezvolta si se aplica ura sunt din ce in ce mai sofisticate? Ca-n fiecare zi vedem in jurul nostru din ce in ce mai multe dovezi de ura si din ce in ce mai putine de iubire? Nu credeti ca ura a devenit person
