De mai bine de două decenii, nemţeanul încearcă să-şi potolească setea de aventură cu ascensiuni pe munţii de pe Terra De mai bine de două decenii, nemţeanul încearcă să-şi potolească setea de aventură cu ascensiuni pe munţii de pe Terra.
Începuturile lui Constantin Lăcătuşu în alpinism au fost stimulate de prieteni şi de plăcerea de a fi în natură. În 1981, Ticu a pornit cu vecinii de la bloc spre Cheile Bicazului şi a făcut primele escalade pe Piatra Altarului, un perete de stâncă extrem de abrupt, înalt de peste 1000 de metri.
„Nu aveam la noi decât o coardă de nylon de la Săvineşti şi o carabină de la pompieri şi, din fericire, am scăpat. Am mai făcut apoi trei trasee în două săptămâni şi aşa am devenit «alpinist»”, îşi aminteşte amuzat Lăcătuşu, care nu uită să menţioneze că pasiunea pentru acest sport i-a fost alimentată şi de o carte citită în tinereţe, intitulată „Amintirile unui alpinist” scrisă de Nicolae Baticu.
Marea performanţă, pregătită în anii ’80
Până în decembrie 1989, Ticu Lăcătuşu a continuat ascensiunile în Cheile Bicazului, Bucegi, Făgăraşi, Piatra Craiului, Ceahlău şi Retezat. Student fiind în Capitală, a activat în clubul de geologie „Prospectorul” al Universităţii Bucureşti, dar „pasul mare” a fost făcut în 1988, când a contribuit la înfiinţarea primului club de alpinism din Piatra Neamţ, devenit ulterior Clubul Montan Român. „Prima ieşire în afară a avut loc în perioada ’90-’91, când am condus câteva expediţii în Caucaz pe vârfuri de peste 4.000 de metri, cu ascensiuni dificile, dar frumoase”, spune Ticu Lăcătuşu.
Lumea văzută
de pe „acoperişul” ei
Premierele mondiale ale alpinistului nemţean au apărut oarecum neaşteptat pentru oamenii din acest sport, neîncrezători în proiectul anunţat de Ticu Lăcătuşu. „Când au auzit că vreau să urc pe Himalaya, mulţi au spus că nu se poate,