CONTRAST.Cutremurul din Haiti ar putea avea şi un efect pozitiv: reconcilierea cu vecinii dominicani. Sursa: Reuters

Reacţia dominicanilor la dezastrul care a lovit ţara vecină, Haiti, este probabil, singurul lucru pozitiv care s-a întâmplat săptămâna aceasta pe insula Hispaniola. Pentru prima oară după 200 de ani apar semne de reconciliere între cele două naţiuni care-şi împart insula, 200 de ani marcaţi de războaie, asasinate şi ură rasială.

O insulă, două naţiuni

Când au ajuns pentru prima oară pe insula caraibiană, Columb şi exploratorii săi au crezut că au descoperit paradisul. Vegetaţie luxuriantă, fructe exotice, câmpii mănoase, cu totul diferit de munţii de argilă roşie de acasă. Populaţia indigenă, Taino, număra câteva sute de mii de oameni la venirea lui Columb. În doar 50 de ani, pe insulă mai trăiau doar 150 de indieni. Cum Hispaniola nu avea resurse minerale, spaniolii şi-au pierdut interesul pentru “Mica Spanie”, pe care o foloseau doar ca avanpost.

Încet-încet, aici s-au instalat coloniştii francezi, insula devenind în secolul XVIII principala colonie franceză în emisfera de vest. Haiti, ce vine din numele taino al insulei, Ayti, sau Santi Domingue, producea 60% din cafeaua lumii şi 40% din zahărul importat în Europa.

Succesul economic avea un singur preţ: sclavii, aduşi masiv din Africa. În 1804, Haiti îşi declară independenţa după o revoluţie condusă de sclavul Dessalines, devenind prima naţiune neagră liberă. În 1805, Dessalines, acum împărat-dictator, încearcă să cucerească Santo Domingo, pentru a unifica insula, însă dominicanii resping atacul. A fost începutul separării între cele două proaspete naţiuni şi startul unui şir neîncetat de războaie violente.

Alb, negru şi maro

Fost sclav pe plantaţie, Dessalines a măcelărit toţi albii din zona sa de in fluenţă