Un sătean din Ceatalchioi şi-a construit casa pe o limbă de pământ în mijlocul apelor care au rămas pe terenul lui după inundaţiile din vara trecută. Şomer, rămas fără culturi, Nicolae Bălan a ajuns să fie braconier la el în grădină, pescuind noaptea cu plasele ca să aibă ce mânca.

Ceatalchioi e un sat la doar 12 km nord de Tulcea. Ca să ajungi acolo, trebuie să treci Dunărea cu bacul, apoi să mergi cu o maşină de teren pe un dig, printr-o pădure plină de copaci prăbuşiţi şi înecaţi în apă. Aşezarea cu vreo 400 de oameni, de pe malul şerpuit al braţului Chilia, e înconjurată de diguri ca o fortăreaţă.

În locul ăsta a vrut Ceauşescu să facă agricultură. A secat bălţile şi a ridicat diguri, apoi a adus oameni din toată ţara să pună porumb în cel mai tânăr pământ al Europei. Vara trecută, Dunărea a spart digul şi a umplut satul ca pe o căldare. 80 de case s-au prăbuşit, iar terenurile agricole au devenit iar bălţi şi mocirle. Aici l-am găsit pe Nicolae Bălan, tăind lemne pe malul apei, în faţa casei. La doi metri de el e o barcă gonflabilă cu care ajunge la uliţă. Lângă ea înoată un cârd de gâşte. Pare că tocmai a venit apa şi i-a inundat casa. Dar inundaţia a fost acum un an, iar casa e tocmai construită.

„Eram tractorist, aram pământurile. Acuma, pământurile-s sub apă"

„Bălan Nicolae, cel mai inundat din sat", se recomandă. Are 42 de ani, poartă o geacă marca „Munhen", are pe cap o bască şi ţine mâinile la spate când i se fac poze. Bălan e din Bacău, dar a lucrat 18 ani ca tractorist prin Deltă şi a ajuns să se stabilească în Ceatalchioi. Când s-au restructurat posturile a primit ajutor de şomaj, apoi ajutor social, apoi nimic, pentru că primăria nu mai avea fonduri. Îi rămâneau, însă, terenul agricol din spatele casei şi dreptul de a pescui. Inundaţia din iunie 2010 i-a acoperit culturile cu un lac plin de peşte. Iar o ordonanţă guvern