Spectacolul Noche Bach prezentat de Gigi Căciuleanu în actuala ediţie a Festivalului Internaţional George Enescu, împreună cu Compania Naţională de Balet din Chile – al cărei director artistic este din 2001 – constituie un argument în plus pentru faptul că arta acestui coregraf internaţional, născut în România, nu este ancorată într-un punct fix, ci are o deschidere aparte, către largi orizonturi, pe mai multe planuri.

În prima lui perioadă de formare şi de afirmare din România, interpretul de atunci evolua atât în creaţii clasice şi neoclasice pe scena Operei Naţionale din Bucureşti, cât şi în piese de dans contemporan, în cadrul Nocturnelor de la Teatrul Ţăndărică, concepute de Miriam Răducanu. În cei cincisprezece ani de absenţă, de după plecarea sa din ţară – aşa cum am aflat atunci când s-a putut reîntoarce în România, în 1991, împreună cu Théâtre Chorégraphique de Rennes et de Bretagne – creaţia sa de coregraf a balansat continuu între mai multe locaţii europene şi între mai multe posibile drumuri de configurare coregrafi că.

În interviul pe care i-l luam în 2006, teoretiza chiar această independenţă a sa de spirit, arătând că "Eu vreau să fac ce nu face dansul contemporan independent, nici dansul academic. Eu vreau sa fac Altceva – Alter-Danza”. Din 1991, de când a putut relua legătura cu ţara, şi până în prezent, Gigi Căciuleanu a continuat să creeze pe scene europene dar şi pe scene româneşti, să participe la ediţii ale Festivalului Internaţional George Enescu, să monteze la Teatrul de Balet Oleg Danovski din Constanţa, la Opera Naţională din Bucureşti şi să-şi creeze tot aici o mică companie, care a dat spectacole la Teatrul de Comedie şi la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti.

Şi, între timp, această personalitate efervescentă a coregrafi ei internaţionale, omagiată pe multe meridiane cu premii, dintre care vom aminti