Surpriză de proporţii la alegerile prezidenţiale din Rusia! Nu, nu a pierdut Vladimir Putin. Dimpotrivă, a câştigat detaşat, din primul tur, aşa cum anticipaseră toate sondajele de opinie. Şocul a venit însă o dată cu discursul de asumare a victoriei: Putin avea lacrimi în ochi! De la vânt, nu de la emoţii – s-a grăbit să explice liderul de la Kremlin.
Într-adevăr, emoţiile nu rimează deloc cu portretul preşedintelui rus. El nu se pozează pupând bebeluşi, ci doborând tigri, karatişti, oligarhi. Nu se lasă surprins împingând căruciorul prin mall, ci coborând de la manşa Suhoiului sau de pe puntea submarinului nuclear. Succesul său nu are de-a face cu imaginea de "om obişnuit", cultivată de politicienii occidentali. Dimpotrivă. Vladimir Putin şi-a construit atent o aură de supererou. Desigur, nu singur, ci ajutat de o instituţie specializată în "legendare".
Politicianul Putin a fost inventat de KGB pe ultima sută de metri a mandatului lui Boris Elţîn. În doar câteva luni a trecut de la un cvasianonimat la statutul de salvator providenţial al Maicii Rusii. Un adevărat tur de forţă, realizat cu mijloace de superproducţie hollywoodiană. Ruşii au primit exact ce îşi doreau: un Tătuc, o mână de fier, un Ţar! Un personaj croit în clară antiteză cu predecesorul său sau măcar cu imaginea pe care i-o fabricaseră lui Elţîn consilierii săi americani.
Un personaj dur, atletic şi ascetic – nu bonom, rubicond şi gurmand. N-o să-l vedeţi pe Putin ţopăind pe ritm de rock’n roll, nici împleticindu-se după un pahar în plus. Până şi votca este de partea sa, după cum a constatat Nicolas Sarkozy – care a avut proasta inspiraţie să facă declaraţii presei după mai multe toasturi cu liderul de la Kremlin.
A nu se înţelege totuşi că Vladimir Putin este doar un ambalaj. Nu ar fi rezistat 12 ani la conducerea Rusiei dacă ar fi fost doa
