Pe una din stradutele din preajma Pietei Palatului exista un bloc vechi cu o curte interioara ca o punga.
Normal ar fi fost ca in locul pungii sa se fi construit un hol, dar au vrut oamenii curte si curte au. Cu gard si in ea cu un caine. Toti cei care trec prin fata portii sunt latrati de caine. Potaia nu se osteneste sa vina si sa-i latre pe trecatori la poarta. Sade in fund, tacticos, undeva langa una din intrarile in bloc, ca sa-l vada locatarii ca-si face datoria, iar latratul sau e pur preventiv. Parc-ar spune: Nu intrati, ca o sa aveti de-a face cu mine!
Dupa ce-si termina portia de latrat, se lungeste pe burta, isi intinde capul pe asfalt si mai scoate cateva maraituri, ca pentru sine. Cainele se poarta exact ca portarii din unele institutii publice, carora nu le-a explicat nimeni ce au de facut si atunci se dau viteji, ca sa se afle-n treaba. Un amic m-a invatat cum trebuie sa procedez cu portarii care o fac pe cerberii. Ii intreb din mers: "Doamna Mariana e sus?", si mintea lor se blocheaza. Unde sunt o multime de functionari, se gaseste intotdeauna si o "doamna Mariana", de care intreaba toata lumea. Am intrat odata in curtea blocului si l-am intrebat pe caine daca doamna Mariana e acasa, iar el a cazut pe ganduri, ca un portar adevarat, si a uitat sa ma latre. Evident, e un caine al nimanui, un maidanez instalat peste noapte in locul altuia, luat de hingheri. Maidanezii sunt ca lichidul din vasele comunicante: cum dispare unul, cum apare altul. Ce-i interesant la cainele din curtea care nu e curte e faptul ca nici el nu mai e suta la suta caine. Toate trucurile lui de portar pus sa pazeasca nimic sunt de fapt ale oamenilor. O fi stat o vreme pe langa ghereta unui portar dintr-o fabrica parasita sau si-a pus la punct singur rolul de caine vigilent - that is the question! Realitatea e ca si-l joaca intocmai unui actor batran, care nu mai asteapt
