„Gyor a întîmpinat cele mai mari probleme cu noi”, spune Oltchimul. “Barcelona a cucerit un trofeu care pînă ieri era al nostru”, spune și Mourinho
Așa, și ce dacă? În cărți va rămîne Gyor drept cîștigătoare a Ligii Campionilor 2013 la handbal feminin, iar catalanilor puțin le pasă al cui a fost titlul în sezonul trecut, atîta vreme cît anul acesta s-a întors la ei. E simplu ca Szia! și Adios!
Toți avem, probabil, în viață clipe cînd sîntem tentați să zicem că și noi, ieri sau alaltăieri, am făcut lucruri bune. Azi nu, poate nu azi. Cine știe, poate mîine?
Poate. Rămîne de văzut. Ciuda e omenească, trădează mentalități, iar mentalitatea de a putea să pierzi acceptînd că nu e clipa ta e una grea de dus în spinare. Te macină, chiar dacă ai fost un adversar valoros, chiar dacă ai luptat și ai făcut sacrificii. Sau tocmai pentru aceste motive. Te roade să știi că ai obținut victorii, dar cînd s-a tras linia finală altcineva se bucură total. Dar tocmai de-aia ai putea să taci. Să nu mai numeri cu voce tare ocaziile pe care le-ai avut. Nu de alta, dar pentru binele propriu. Cuțitele în rană nu sînt bune decît dacă te fac, într-un fel ciudat și pervers, să vezi mai departe de înfrîngeri. Dacă nu faci lucrul acesta, și cel puțin în cazul Oltchimului probabil așa se va întîmpla, cu amenințările de desființare, atunci regretele și întorsul privirii înapoi sînt inutile și mai dureroase decît ar trebui să fie.
Simțim uneori nevoia să ne tragem o felie din victoriile altora. Să declarăm că sîntem o parte din ele, dintr-un soi de disperare ca lumea să nu ne uite, să știe și să-și aducă aminte faptul că am fost acolo. La Oltchim și la Real Madrid se închid, cel mai sigur, niște volume importante, de aceea revanșele vor fi dificil de pus în scenă. Cel puțin în viitorul apropiat.
Jose Mourinho a felicitat totuși Barcelona. Probabil acele cuvinte i-au ieș