La mijlocul anilor '90, in revistaZig-zagaparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam.
Rezumatul episoadelor anterioare: Dupa ce multa vreme preturile crescusera amenintator, pe neasteptate incepusera sa creasca brusc, pentru ca, in fine - Guvernul luând problema in mâna -, preturile sa creasca abrupt.
Motto: "Decât batrân, urât si sarac, mai bine tânar, frumos si bogat"
(Proverb antiprezidential)
Primele zile din iulie provocasera o nesperata scadere a nivelului cheltuielilor. Motivul era urmatorul: toate magazinele se inchisesera pentru inventar. Surprizele se tineau lant: nici dracu' nu stia ce zace prin rafturi, astfel ca - odata cu magazinele - fura inchisi si o parte dintre vânzatori.
Parca presimtind toate astea, in ziua de-ntâi Zizi se scula cu greu, parca avea ochii cusuti cu masina. Morocanos, decreta:
- M-am hotarât: de azi ne punem ecusoane, ca la televiziune. Câine - galben, ca n-are voie sa faca in casa, tu - portocaliu, ai voie, da' sa nu stai mai mult de-o ora in baie.
Luminita tocmai cojea un cartof, pe care nu stia inca daca sa-l faca ciorba, friptura sau desert, dar se decise sa intretina dialogul, in vederea unei eventuale fuziuni ulterioare, ca nu se stie niciodata:
- Si tu? Presupun ca rosu, adica ai voie s-adormi in vana si sa te trezesti vorbind in tablete.
Zizi insa n-o mai auzea, intrase sub patura sa citeasca ziarele. Proceda in felul acesta intrucât o anumita parte a presei era sclipitoare, iar cealalta scotea Scântei.
Luminita terminase de gatit pe saptamâna aia (ei, nu, nu chiar cu un cartof, mai avusese câteva pastai de fasole si 33 de boabe de orez cu care facuse "pilaf Bagdad", o specialitate personala) si se pregatea