43 de oameni au murit in 1972 la Uricani,
intr-un accident minier cauzat de o explozie.
Serialul "Romaniei libere" dedicat evenimentelor cenzurate de comunisti continua astazi cu tragedia de la Mina Uricani din 1972. Minerii au fost surprinsi in subteran de o explozie cauzata de oprirea instalatiilor de ventilatie. Acest "amanunt" nu a fost insa facut public la vremea respectiva. Liderii comunisti nu au spus nici faptul ca dupa catastrofa – ultima dintr-o serie mai lunga de accidente petrecute la Uricani – multi muncitori au refuzat sa mai intre in mina, iar ceilalti au trait, ani buni, cu frica in san ca oricand si-ar putea pierde viata din cauza lipsei conditiilor minime de siguranta din subteran. Comunistii au fost mai degraba interesati de recuperarea intarzierilor in realizarea planului de productie si daca mortii aveau sau nu carnet de partid in buzunar.
Ziua de 2 noiembrie a anului 1972 se anunta obisnuita pentru minerii care intrasera de curand in sut. La primele ore ale diminetii, in straturile 17-18 – blocul 111, Orizontul 500 – ale Minei Uricani munceau 55 de mineri. La un moment dat, fara nici un semn prevestitor, in adancuri s-a produs o explozie puternica, urmata de un zgomot infernal. Oamenii nu au avut timp de nici o reactie.
Apoi, in galeriile intunecate, pline de praf, s-a asternut linistea. Dupa cateva zeci de minute in Uricani s-a auzit sunetul strident al sirenei, semn ca in mina a avut loc un accident grav. Panica a cuprins cu repeziciune intregul oras, care traia de multa vreme sub spectrul accidentelor miniere. Intre 1954 si 1972 un numar de 96 de mineri plecati la lucru nu s-au mai intors niciodata la suprafata, lasand in urma lor familii indurerate si copii fara parinti. Era o perioada in care conditiile de munca erau precare, masurile de siguranta minime, iar partidul le cerea minerilor sa faca totul pentru
