La caderea comunismului, Campia Turzii (judetul Cluj) a ajuns un oras caruia multi i-au prezis intrarea in moarte clinica. El este exemplul tipic de oras monoindustrial, proletarizat cu ravna inca din primii ani ai regimului comunist.
Colonizat cu tarani adusi cu toptanul din Campia Transilvaniei ori din Muntii Apuseni, Campia Turzii conserva mentalitatea “de la tara”.
Mastodontul
Inca din 1920, de la infiintarea societatii “Industria Sarmei”, aproape toata viata economica s-a invartit in jurul acesteia, deoarece in oras, singura alternativa economica era reprezentata de o fabrica de caramizi. Dupa razboi, “Sarma”, cum isi alinta locuitorii mastodontul, s-a dezvoltat continuu, conform planificarii comuniste, si a atras mii de muncitori. A inflorit si nelipsitul cartier muncitoresc, ridicat printre case si blocuri vechi, de caramida.
Oamenii au venit in Campia Turzii cu obiceiurile invatate acasa, astfel ca si azi, de exemplu, poti vedea vecini care ies la poarta sau in fata blocului la o poveste, sa mai afle cine ce a mai facut sau cine a murit si iti relateaza, daca stai sa asculti, rezumatul activitatii si arborele genealogic al celui care are norocul sa fie eroul barfei. Inainte de Revolutie, in ceea ce devenise, intre timp, Combinat Metalurgic lucrau peste 10.000 de oameni, adica unul din trei din totalul populatiei orasului si a satelor dimprejur.
Multi tineri care terminau “profesionala” sau liceul - metalurgic, bineinteles - din localitate stiau ca se pot angaja fara probleme in combinat, pe salarii bunicele si cu locuinte oferite de conducerea fabricii.
Lumina vine de la Rasarit
Privatizarea colosului industrial, prin cumpararea pachetului majoritar de actiuni de catre grupul rusesc “Mechel”, in martie 2003, a adus ingrijorare in randurile comunitatii, obisnuita cu un combinat metalurgic sprijinit de
