în memoria lui Dan Goanţă

ambientale: arhitectural vorbind, e uimitor cum Londra monarhică, a ceainăriilor, a caselor datînd de la 1700, a cabinelor telefonice roşii de lemn, se îmbină atît de armonios cu Londra modernă a zgîrie-norilor de sticlă, a podurilor futuriste peste Tamisa, a cluburilor posh din Soho; la distanţă de cîteva străzi există un teatru unde se joacă muzicaluri, un pub unde se vizionează meciuri din Premier league, un club unde cîntă Franz Ferdinand şi British Museum;

cîteva vechi abaţii din Chiswick au fost transformate în apartamente moderne cu chirii mici pentru tineri;

Londra e plină de parcuri (Kensinghton Park este, practic, o pădure în mijlocul metropolei de 7 milioane de oameni), iar maşinile nu circulă prin tot Centrul - pentru unele străzi există taxe, altele, pur şi simplu, sînt restricţionate: doar taxiurile şi autobuzele circulă pe Oxford Street -, vara plouă o dată pe oră (dar numai 10-15 minute) după care dă soarele; prin urmare, aerul e atît de curat, încît imediat ce ajungi în Bucureşti ţi se pare că toate străzile miros - pardon - a pipi;

în St. James Park creşteau brînduşe la mijlocul lunii august, în Ravenscourt Park era plin de veveriţe, în Trafalgar Square şi în St. James Park, de porumbei, iar în Kensinghton Park, de raţe, lebede şi iepuri;

vor să preîntîmpine răspîndirea şobolanilor, astfel că, peste tot în oraş eşti sfătuit să nu arunci mîncarea pe jos, iar la cinema, înaintea filmului, rulează un clip cu un scenariu SF în care străzile şi clădirile Londrei sînt "invadate" de miliarde de şobolani;

cu un singur Oyster-card poţi circula cu autobuzul, cu metroul şi cu trenul metropolitan; metrourile circulă pe nu mai puţin de 13 magistrale şi vin la fiecare două minute în staţii existente la fiecare mare intersecţie; autobuzele sînt etajate, au scaune tapiţate şi sînt supravegheate cu mi