Bun, presedintele Basescu spune ca trebuie sa avem un guvern cat mai rapid; politicienii nostri invoca atat de des urgente de toate felurile pentru a-si avansa proiectele politice incat nimeni n-a avut vreo obiectie. O mana de ajutor i-au dat-o cei de la PNL: in ultimul an de guvernare – zice-se, “liberala” –deficitul bugetar a trecut in viteza de 3%, si asta in conditii de crestere economica. Lucrul acesta, alaturi de criza economica ce se asteapta pentru 2009, a determinat guvernul sa refaca urgent proiectul de buget. Presedintele a invocat aceeasi urgenta a adoptarii unui nou buget pentru a cere si actiona cat mai rapid cu putinta pentru un guvern.

Nu spun ca urgenta este nejustificata din prisma interesului public, e o alta discutie. Dar eu cred ca ea are o justificare ce tine strict de politica partizana. E tactica simpla a punerii in fata faptului implinit. Cum spuneam intr-un articol trecut, sunt trei posturi politice cheie aflate in negociere: presedintii celor doua Camere si premierul. Cele trei numiri sunt diferite: in timp ce camerele sunt libere sa-si aleaga dintre membrii lor presedintii care le convin, plenul nu poate vota premier decat un candidat desemnat de presedinte. Pe de alta parte numirile au si ceva in comun: se fac prin votul unei majoritati din parlament. Or, cum parlamentul nostru este destul de pestrit, si nu ma refer doar la impartirea pe partide, iar negocierile au fost mult prea complicate, culoarea politica si componenta acestei majoritati este neclara. Pana la urma, de bine de rau, ea se va forma - caci toate cele trei posturi trebuie ocupate. Tinand cont de asta, si de tendinta naturala a politicienilor si partidelor de a fi mai degraba la putere decat in opozitie, conteaza foarte mult cine reuseste primul sa coaguleze o majoritate. Si aici intervine tactica punerii in fata faptului implinit.

Daca va amintiti, am